Anul 2021, un an ‘interesant’, precedat de o perioada pandemica crunta, perioade de relaxare totala urmate de perioade de restrictii.
Prinzand oportunitatea unei relaxari in luna Iunie, am decis sa sarbatorim aniversarea printr-o excursie ‘la capatul Europei’, in orasul situat atat in Europa cat si in Asia: Istanbul, Turcia.
Eram deja ‘abonati’ la mersul cu masina, in special tinand cont ca zborurile inca erau nesigure ( posibilitatea anularii inca exista), plus costul mult mai eficient fiind mai multe persoane in aceasta calatorie.
Foarte important: toti pasagerii au nevoie de pasaport valabil, si in cazul calatoriei cu masina, este necesara o asigurare ce include Turcia si talonul ( + procura notariala in limba turca in situatia in care masina nu este proprietatea unuia dintre pasageri). Totodata, soferul care intra cu masina cu Turcia trebuie sa fie si la iesire!
Timpul estimat conform Google Maps ( cu plecare din Bucuresti) era de 8-9 ore, un timp decent. Am pregatit bagajele cu o seara inainte, si am incercat sa ne odihnim, planul initial fiind sa plecam in jur de ora 3 am.
De emotii si nerabdare, somnul nu ‘a venit’, asa c-am decis la miezul noptii sa nu mai irosim timpul si sa plecam.
Am tot mentionat, vinieta pentru Bulgaria o cumparam mereu cu ajutorul automatelor din vama ( situate imediat dupa controlul documentelor).
Drumul se mai deteriorase putin fata de cum il stiam, insa inca era decent. Cu cateva opriri, ajungem relativ repede la granita bulgaro-turca ( traficul a fost aproape inexistent, fiind pe timp de noapte), Tarnovo.
Acolo suntem intampinati de graniceri, foarte amabili, au verificat cu foarte mare atentie documentele, am platit si ‘dezinsectia masinii’ ( nu stim daca era obligatorie, dar parea degeaba facuta).
Toate bune si frumoase, am trecut! Pornim spre Istanbul. Urmatorii cativa zeci de km au fost foarte … dubiosi?
Fiind undeva spre zorii zilei, aproape nimeni pe drum, cand de-odata vedem pe margine un grup de cativa oameni ce pareau a nu avea intentii prea bune. Zarindu-i din departare, am zis sa-i urmaresc cu privirea, insa nu ma asteptam la ceva anume.
Apropiindu-ne, incep sa faca cu mana, pana in momentul cand, fiind foarte aproape de ei, sar in fata masinii. Noroc ca deja eram pregatiti pentru o situatie limita, mergand mai spre mijlocul drumului, asadar i-am evitat si am marit viteza pentru a ajunge intr-un loc mai populat si mai sigur.
Super dubioasa experienta si potential foarte periculoasa, asadar mare grija!
Dupa cateva zeci de km fara incidente, incep s-apara asezari omenesti mai mari, mai populate, asadar am respirat usurati.
Am alimentat cu combustibil ( foarte, foarte ieftin!! ) si am facut stoc-ul de tigari ( nu sunt sanatoase!! )
Traficul in general se desfasoara foarte civilizat, dar nu trebuie pierdut din vedere ca este necesara o atentie foarte mare. Regulile sunt in mare identice, singura ‘dubiosenie‘ este in giratorii, si anume ca are prioritate cine intra, nu cine este deja in giratoriu ( poate mai sunt si altele, dar asta imi vine in minte).
Cand ne-am apropiat de Istanbul, diferenta a fost clar vizibila, in doar cateva minute si km totul s-a schimbat, traficul greoi si dens, benzile multe si incovoiate, stiam ca suntem aproape.
Nu ma intelegeti gresit, nu este dificil, necesita doar atentie si o buna intelegere a hartilor pentru a putea estima din timp care este traseul si ce incadrare este necesara. Cu atat mai mult, fiind straini, este recomandat sa mergeti putin mai incet ( nu mult pentru a ingreuna ) pentru a va permite atat dvs timp cat si celor din jur pentru a ocoli
Imensitatea si grandoarea orasului ne-a ‘lovit’ inca din primele clipe cand am intrat, primele impresii fiind ‘wooow’. Este un oras atat de complex si variat in altitudine cat si forme si culori. ( cu ocazia asta, daca aveti o masina cu garda la sol joasa, ATENTIE mare! )
Si-am ajuns la capitolul cazare! Istanbul ofera o sumedenie de cazari foarte frumoase si extraordinar de bune la pret, insa noi avand o anumita ‘dorinta’ ( de a avea balcon mare ) am decis sa oferim o sansa hotelului Clarion Hotel Golden Horn
Pretul nu a fost unul mic deloc, 567 euro pentru 2 camere duble deluxe cu vedere la mare si balcon, si DOAR mic dejun!
Bineinteles, plecand de acasa mai devreme decat era planul, am ajuns pana in ora pentru check-in ( undeva in jur de 13 am ajuns, iar check-in incepea la 15). I-am rugat daca se poate sa facem mai devreme, au zis ca incearca.
Dupa 15-25 minute, ne anunta ca una din camere este gata, cealalta urmand a fi in curand. A fost ok pentru noi, pentru ca ne-a permis sa ducem bagajele in acea camera si sa parcam masina.
Prin parcat de fapt ma refeream ca valetul ( da, aveau valet) parca masina in garajul subteran al lor.
Avand putin timp, si fiind infometati, am explorat putin zona locala si-am gasit un local cu mancare foarte buna in care sa ne petrecem timpul pana ne puteau oferi si a doua camera.
Exact ca-n acel joc al copilariei, ‘ora 3 a venit’, ne-am terminat masa si racoritoarele si ne-am intors la hotel.
Surpriza! Camera inca nu era gata…. o ora de asteptat prin lobby, si in final, primim cheile. Mergem incantati si ‘eliberati’ de stresul asteptarii, apropiem cardul pentru a deschide camera…
Si a doua SURPRIZA! Era o camera twin, desi noi rezervasem si platisem double.
Hop, inapoi la receptie, unde deja domnul de acolo incepea sa se streseze, incercand sa ne convinga sa o acceptam asa, ca nu mai are alta identica ( avea fara balcon si cu vedere interioara ). Deja era prea de tot, asadar ne-am enervat si-am pus piciorul in prag.
Dupa cateva telefoane ( date de receptioner), din a lor ‘mare inima’ ne fac upgrade la suita fara extra cost ( wooow… )
Pe scurt, ei au facut overbooking ( au pus disponibile mai multe camere decat au in realitate, acestea au fost rezervate, si nu au fost anulate, asadar nu au mai avut disponibile cand am ajuns noi). Deci NU, nu ne-au facut vreun favor, ci pur si simplu au reparat cu greu greseala.
Suita, fata de camera dubla aleasa de noi are un balcon mai mare, este situata la ultimul etaj, si este compartimentata ca un apartament cu un dormitor si un living. Totodata, are 2 bai.
Da, nu pot spune decat ca arata foarte bine.
Insa, tinand cont de pret si de rating-ul foarte umflat pe care il are, ma asteptam la mai mult.
Atentia la detalii a lipsit. Lasand la o parte modul intolerabil detaliat mai sus ( de la check-in), in camere prizele erau intr-o stare proasta, mobilierul era zgariat, butoanele nu functionau toate..
Sa nu mai spun ca acele camere duble, au un dezavantaj ascuns. Toate au o ‘usa’ ascunsa ce face legatura cu vecinii (incuiata, bineinteles), insa este o sursa imensa de zgomot!!
Dezamagitor.. FOARTE!
Incercam sa nu lasam asta sa ne darame, si continuam.
Dupa un asa drum, nu ma simteam foarte bine, avand o stare proasta, pe care am incercat sa n-o las a ma controla, insa nu reuseam mereu.
Am zis sa mergem in Taksim cat ne mai permitea timpul. Nu vreau sa spun ca este imposibil sa mergi cu masina, as minti. Dar un aspect ar fi de 10 ori mai dificil decat in Bucuresti, si anume parcarea.
Transportul in comun este foarte bine pus la punct ( mai ales avand in vedere populatia de 15,46 milioane a orasului). Statia de autobuz era vis-a-vis de hotel, asa c-am pornit inspre ea. Neavand cartele, am gasit un automat cu ajutorul caruia am fi putut cumpara biletele, insa nu functiona. Am intrebat localnicii si ne-au spus ca pe perioada pandemiei o parte sunt inchise, si ne-au recomandat sa mergem la o statie de metrou deoarece acolo sigur functioneaza, plus ca procesul era putin mai ciudat, fiecare card trebuia ‘activat’ la persoana si conectat cu codul HES.
Astfel am decis sa luam un taxi. Foarte decent pretul ( nu mai tinem minte cat), si ne-a lasat fix ‘in buricul targului’.
Ploaia, desi nu ne-a permis sa facem poze multe, nu ne-a incurcat in a ne rasfata cu deliciile turcesti si cu atractiile:)
Tot aici am reusit ( la metrou) cu greu sa gasim ticket-ele pentru transport in comun si sa le si activam.
Aici, poveste amuzanta, activarea nu era un proces complicat, insa am nimerit noi poate un domn de la paza metroului mai ‘deosebit’ ce ne-a cerut 10 lire turcesti pentru activarea unei singure cartele.
Urmarind si eu procesul, era unul simplu, intra pe un site oficial si completa nr ticket-ului si nr HES aferent fiecarei persoane. Astfel ca am platit pentru una si apoi am repetat eu procesul, versus sa-i dam lui 10 lire pentru fiecare persoana :))
Ma repet, transportul in comun foarte bine pus la punct, timpii de asteptare decenti, destul de aglomerat intr-adevar, insa este cea mai buna optiune!
A doua zi ne-am concentrat foarte mult pe Marele Bazaar!
Aveam anumite asteptari in legatura cu marimea sa ( de unde si numele), insa toate asteptarile noastre au fost depasite! Este IMENS!
Ocupa aproximativ 30 km patrati, avand cel putin 61 strazi si peste 3000 de magazine! Urias!
Este un must-see! Aici gasesti tot soiul de lucruri, haine, incaltaminte, accesorii, parfumuri (unele bune, altele nu), articole pentru casa, bijuterii, mirodenii, si multe altele.
O mare parte din vanzatori stiu si limba romana, asadar bariera lingvistica este aproape inexistenta.
Negocierea este punctul cheie, si este total incurajata si recomandata. Undeva in jur de 60% din pretul oferit initial am observat noi ca functioneaza cel mai bine ( poate ne inselam).
Daca va este oferit ceai si aveti timp, nu-l refuzati! Face parte din ospitalitatea turceasca ( si o metoda de vanzare, bineinteles), fiind si pentru dumneavoastra o experienta.
Aici nu am reusit sa facem poze, am ‘bantuit’ toata ziua pe acolo si la intoarce eram atat de plini de bagaje, cumparaturi, deh 🙂 ca nu am reusit sa facem, dar am adaugat cateva luate de pe marele Internet.
A treia zi, usor obositi dupa cumparaturi, am zis sa exploram fara un plan anume.
Ne indreptam iar spre zona Eminonu ( unde este si Marele Bazaar), dar fara un plan anume, de fapt planul era sa nu avem plan 🙂
Prima oprire: Podul Galata, este cel mai vechi pod din Istanbul peste Golden Horn
De aici, vazand zecile de feriboat-uri, am zis sa facem o ‘nebunie‘: sa ne urcam in primul, si sa vedem unde ajungem.
Extraordinara integrarea lor cu transportul in comun, cu un singur ‘bilet’ poti calatori cu toate mijloacele (metrou, autobuz, fery).
Prima noastra ‘destinatie’ a fost Kadıköy ( in partea asiatica). Am explorat putin pe acolo, si ne-am urcat in urmatorul, nestiind cat va dura. Banuiam ca va fi similar cu acesta, ~15minute.
Gresit am crezut! Asteptandu-ne sa mergem inspre o alta zona a orasului, vedem usor usor cum facem fix opusul, ne indepartam de el si mergem spre .. marea albastra si orizont
Fara teama, am asteptat linistiti pana adunam informatiile, pana la urma, in cel mai rau caz pierdeam niste timp, insa solutia era simpla: daca exista ruta dus, exista si intors, nu? 🙂
Aceasta ruta ‘misterioasa’ a fost brilianta!
Pe traseu ne-am oprit pe 3 insule mai mici, foarte dragalase si cochete, insa destinatia finala (Buyukada) a fost cea la care am decis sa exploram putin.
Un vibe extraordinar, tropical si linistit si am decis ca vom reveni pentru a petrece o perioada aici ( inca nu am onorat ‘promisiunea’ ).
Fiind Duminica in perioada pandemica ( in Turcia duminica era lockdown pentru localnici, restaurantele erau fie inchise fie ofereau doar la pachet ) am decis sa savuram o cafea intr-unul din putinele deschise ( incognito mai mult, intrucat la finalul sederii au fost anuntati ca vine un control si au inchis totul 🙂 )
Ne-am intors in oras, inca o data urmarind cu o ‘sete’ nemaiintalnita peisajele.
Odata ajunsi, incepe ‘goana‘ dupa mancare, dupa cum am mentionat, Duminica era in acea perioada o zi in care doar hotelurile mai erau deschise pentru a lua masa. Citisem asta dinaintea plecarii, insa erau si anumite ‘voci’ care spuneau ca sunt deschise si unele restaurante. Am aflat adevarul ‘cu greu’ dupa ore de cautari, si ne-am intors ‘invinsi‘ la hotel pentru a lua cina.
In ultima zi am profitat de late check-out si am decis sa facem o vizita unei atractii usor nedescoperita: Miniatürk
Miniatürk este un parc cu atractii turcesti, inclusiv Moscheea Albastra, reprezentate in miniatura si cu o mare atentie la detalii. Fascinant!
Pretul a fost undeva in jurul a 10 euro ( nu mai stim exact). Am petrecut ore bune aici, examinand cu atentie fiecare ‘figurina’, din orice unghi descoperind noi detalii!
A fost scurta vacanta, a fost cu diverse intamplari interesante, cu lucruri ce-au mers excelent si cu altele ce puteai fi mai bune, dar asta e definitia vietii, si frumusetea ei, neasteptatul, incantarea, dezamagirea, toate au facut city break-ul unul reusit din punctul nostru de vedere, si asteptam cu nerabdare sa mergem inca de cateva ori 🙂
Chiar si hotelul, desi ne-a lasat un gust usor amar, poate a fost o experienta singulara, asadar ii vom mai da o sansa data urmatoare 🙂
Pe curand,
Echipa Oferte-Last-Minute.RO
